O tragedie ce putea fi evitată. Așa este descrisă moartea a patru frați, survenită în data de 6 februarie, într-o tabără ilegală din Roma. Dar aceasta nu reprezintă doar o tragedie déjà anunțată, ci și semnalul unei probleme mai importante, care incomodează diferite țări din Uniunea Europeană. Discriminarea romilor este o problemă înrădăcinată în societatea noastră, după cum indică organizațiile umanitare, precum Amnesty International.
Acest lucru nu înseamnă că nu s-au făcut progrese în acest domeniu, însă această poveste demonstrează că mai sunt mulți pași de făcut pentru a garanta o societate corectă și tolerantă.
Conform unor estimări recente, publicate de către Consiuliul European, în Europa există între 10 000 și 12 000 de romi.
Potrivit acestor cifre, ei constituie cea mai mare minoritate de pe acest continent, deoarece sunt prezenți în toate țările Europei. Cu toate acestea, romii sunt una dintre minoritățile cele mai discriminate din Europa. Într-adevăr, ei sunt discriminați în ceea ce privește educația, locul de muncă, asistența sanitară și locuința.
Accesul la educație este esențial pentru a putea înțelege problema. Școala este locul care le permite copiilor să intre în contact cu diversitatea și multiculturalitatea, în sânul unei Europe din ce în ce mai globalizată. În afară de aceasta, datorită școlii copiii au posibilitatea de a-și construi un viitor mai bun. Educația este fundamentală pentru a putea accede la câmpul muncii. Este un instrument ce permite cunoașterea propriilor drepturi și apărarea lor în caz de nevoie.
Cu toate acestea, integrarea copiilor romi în școli este foarte dificilă. Una dintre cele mai importante probleme este faptul că acești copii sunt separați în clase diferite. În Cehia, de exemplu, copiii romi sunt orientați către școli speciale pentru copiii cu dizabilități fizice sau mentale, sau cu probleme de dezvoltare. Chiar și în Franța copiii romi se confruntă cu numeroase dificultăți în acest domeniu. În ciuda cererii crescânde a romilor francezi nomazi de a-și trimite copiii la școală, anumite municipalități continuă să refuze admiterea acestor copii la școala primară, motivând acest lucru prin scurta perioadă în timpul căreia aceștia ar putea frecventa școala, modul de viață nomad al familiilor și riscul continuu de a fi expulzați, după cum și lipsa de locuri în clasă.
Discriminarea în privința locuinței rămâne totuși una dintre problemele fundamentale, deoarece degradarea taberelor romilor este observabilă cu ochiul liber. FRA (Agenția pentru Drepturile Fundamentale a Uniunii Europene) afirmă: “un mare număr de romi și de nomazi din UE nu beneficiază de un tratament egal în materie de locuințe și trăiesc deseori în condiții de proastă calitate, care sunt departe de criteriile minime privind locuințele adecvate”. Principalele probleme sunt de două feluri: lipsa de securitate și expulzările forțate constante.
Amnesty International Italia își exprimă tristețea cu privire la aceste fapte într-un comunicat de presă publicat imediat după tragedia de la Roma și subliniază ca decesul celor 4 frați , petrecut într-o tabără de romi dinn Italia, nu este primul accident mortal de acest tip.
Din cauza faptului că, deseori, comunitățile de romi și de sinti se regăsesc în cercul vicios al discriminării și al sărăciei, Amnesty atrage atenția asupra expulzărilor forțate ale romilor, fără a li se asigura alte locuințe. Nu acesta este răspunsul la sărăcie și la excluderea multor romi, a căror demnitate și ale căror drepturi trebuie respectate. Amnesty subliniază de asemenea necesitatea de a-i implica în luarea deciziilor care îi privesc.
Italia nu este străină de aceste probleme. În 2009, Amnesty International a condamnat expulzarea unei tabere de romi din Milano. La acea vreme, 70 din cei 150 de romi din acea tabără au fost împrăștiați fără a li se furniza o altă locuință.
Situația nu este foarte diferită în Franța, unde ECRI (Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței) a raportat incidente similare. Pe lângă aceasta, ECRI a indicat degradarea condițiilor de viață ale acestor familii în Franța. Multe dintre taberele de romi sunt în realitate adevărate cartiere mărginașe, de cele mai multe ori fără acces la apă sau la electricitate.
Expulzarea forțată din aceste tabere fără furnizarea altor locuințe nu poate fi considerată în niciun caz ca fiind o soluție, deoarece acest lucru îi va constrânge pe romi să înființeze noi tabere. Aceasta nu face altceva decât să amâne problemele, fără a le rezolva. Trebuie amintit de asemenea faptul că toate expulzările forțate constituie o situație problematică, deoarece cufundă aceste familii într-un climat de teroare. Familiile nu primesc niciun aviz de expulzare și majoritatea nu beneficiază de niciun tip de negociere.
În 2009, Consiliul European a publicat o serie de recomandări privitoare la dreptul la locuință. Acestea ar trebui urmate și aplicate dacă guvernele locale doresc să prevină asemenea tragedii. Trebuie amintit de asemenea că toate sectoarele în care romii șî alte minorități etnice se confruntă cu probleme de discriminare sunt interdependente.
A găsi calea care duce la eradicarea acestei probleme de excludere înseamnă punerea în aplicare a unei strategii care abordează problemele în totalitatea lor. Intervenții individuale și independent ear conduce doar la o ameliorare temporară a situației, și nu la o soluție eficace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu